Din gorj, pentru gorjeni

Două furturi uriașe, două țări lovite în miezul identității lor. În timp ce Franța își plânge bijuteriile coroanei furate din Luvru, România rămâne fără tezaurul dacic – Coiful de la Coțofenești și brățările dacice. Coincidențe, breșe de securitate neverosimile și aceleași întrebări fără răspuns: cine, cum și de ce?

Bijuteriile Coroanei Franței, furate chiar din celebrul muzeu Luvru, și tezaurul dacic sustras din Muzeul Drents din Olanda par desprinse din același scenariu. Două jafuri care au zguduit din temelii două simboluri culturale ale Europei, scoțând la iveală slăbiciuni incredibile în sistemele de securitate și o criză de mândrie națională care a cuprins, pentru scurt timp, ambele țări.

România, lovită prima: Coiful de la Coțofenești furat în două minute

În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, România era zguduită de o veste care părea imposibilă. Coiful de la Coțofenești și brățările dacice, expuse în Muzeul Drents din Olanda, au fost furate în doar două minute. Hoții au provocat o explozie, au intrat în muzeu și au plecat cu obiecte de o valoare inestimabilă, lăsând în urmă doar cenușa mândriei naționale.

Premierul Marcel Ciolacu a reacționat imediat, considerând incidentul „inadmisibil”:
„Este inadmisibil ce s-a întâmplat cu tezaurul românesc într-un muzeu din Olanda. Nu s-a pomenit până acum ca un tezaur de o asemenea valoare să fie expus fără pază. Este responsabilitatea, în totalitate, a guvernului olandez.”

La rândul său, fostul președinte Klaus Iohannis a numit furtul „o tragedie pentru noi”, afirmând că a discutat personal cu premierul olandez pentru a urgenta ancheta:
„Olanda va face tot ce este necesar pentru a descoperi ce s-a întâmplat şi pentru a recupera aceste piese care pentru noi sunt de o valoare inestimabilă, sunt simboluri naţionale.”

Furtul de la Luvru: patru minute, patru hoți și o pierdere de 88 de milioane de euro

Câteva luni mai târziu, Parisul trăia propria dramă culturală. Pe 19 octombrie 2025, patru hoți au pătruns în Muzeul Luvru cu ajutorul unei macarale, au spart o fereastră și au plecat cu bijuteriile Coroanei Franței. Totul a durat patru minute.

Președintele Emmanuel Macron a reacționat ferm:
„Furtul de la Luvru este un atac asupra unui bun cultural pe care-l prețuim pentru că face parte din istoria noastră. Vom recupera operele și îi vom aduce pe făptași în fața justiției.”

Printre piesele furate se află diademe, coliere și broșe din secolul al XIX-lea, evaluate la 88 de milioane de euro – o valoare care depășește, de fapt, orice compensație financiară posibilă.

Coincidențe șocante: breșe de securitate în muzee considerate invulnerabile

Atât în Olanda, cât și în Franța, jaful s-a petrecut în condiții aproape identice: fără paznici în timpul nopții și cu camere de supraveghere care „nu au văzut nimic”. În cazul Luvrului, anchetatorii au descoperit că singura cameră video din zona prin care au intrat hoții era orientată greșit.

Laurence des Cars, directoarea muzeului parizian, a recunoscut în fața Parlamentului francez:
„Nu putem înlocui aceste obiecte. Colecțiile care au fost furate sunt colecții naționale. Bijuteriile reprezintă Franța în lume.”

În Olanda, situația a fost și mai gravă: în momentul jafului, în muzeul Drents nu se afla niciun paznic, deși contractul prevedea clar supraveghere permanentă.

Ipoteza topirii: comori pierdute pentru totdeauna?

Atât experții români, cât și procurorii francezi au vehiculat aceeași teorie: artefactele furate ar putea fi deja topite pentru valoarea metalului prețios. În cazul tezaurului dacic, specialiștii estimau încă din februarie un risc de 50% ca piesele să fi fost distruse.

Procurorul parizian Laure Beccuau a transmis un avertisment similar: „Infractorii nu ar câștiga suma la care se ridică valoarea obiectelor furate dacă ar avea ideea nefericită de a topi aceste bijuterii.”

Despăgubiri modeste pentru România, pierderi uriașe pentru Franța

Deși statul român a primit o despăgubire de 5,7 milioane de euro, fostul ministru al Culturii, Natalia Intotero, a recunoscut că suma este mult sub valoarea reală:
„Unora dintre aceste piese nu li s-a făcut reevaluarea, așa cum prevedea legea. De aceea, și suma de asigurare pentru unele a fost mai mică.”

În Franța, situația este și mai absurdă. Bijuteriile Coroanei nu erau asigurate deloc. Statul francez le „autoasigura”, considerând costurile polițelor prea mari pentru colecțiile naționale.

Identitate furată și lecții neînvățate

Ambele furturi au lovit nu doar în patrimoniu, ci și în orgoliul național al celor două popoare. De la Paris la București, politicienii au vorbit despre identitate și simboluri, însă anchetele bat pasul pe loc.

Muzeul Luvru și-a redeschis porțile pe 22 octombrie, sub privirile ironice ale internetului. Creatorii de meme-uri francezi au făcut haz de necaz, comparând nivelul de securitate al celui mai faimos muzeu din lume cu cel al unui magazin de suveniruri.

La București, tăcerea a fost la fel de grea ca aurul dacic pierdut. Poate pentru că, după fiecare furt de tezaur, România descoperă același lucru: identitatea națională are, și ea, termen de valabilitate.